Incă de când am păşit în aeroportul din Madrid şi am dat de cel mai prietenos vameş pe care l-am întâlnit vreodată, am realizat că următoarele 3 zile pe care le vom petrece în Madrid vor fi extrem frumoase. “Hola chicos!!! Que tal?” – ne-a spus vameşul râzând şi glumind cu noi de parcă eram nişte cunoştinţe mai vechi de-ale lui :) Iar când l-am văzut pe Eugen prima dată în aeroport am ştiut că ne vom simţi bine lângă ei. Chiar dacă era stresat şi foarte emoţionat, era plăcut să stai în preajma lui – zâmbea mult şi râdea mereu. Şi în plus, avea şi un accent ardelenesc care nouă ne suna atât de bine! La fel de bine ne-am simţit şi următoarele zile, la familia Grecu (gazda noastră). Ne-a pus la dispoziţie tot etajul casei lor aşa că ne-am simţit ca în vacanţă acolo, înconjuraţi de livezi de măslini şi iepuraşi :) Abia a doua zi am cunoscut-o şi pe Alice; era atât de bine dispusă şi zâmbea chiar mai mult decât Eugen.
Alice și Eugen, doi tineri simpatici, deschişi şi prietenoşi, s-au cunoscut acum patru ani, prin intermediul unei prietene comune, care convinsă că le-ar sta bine împreună, le-a făcut cunoştinţă. Pentru că îi despărţeau 3500 km (Eugen locuia în România) le-au trebuit 2 ani ca să se declare oficial un cuplu. Pasul acesta l-au făcut acum 2 ani când s-au întâlnit pentru prima dată în Bucureşti şi au realizat că… într-adevăr, le-ar sta bine împreună ) …
Au făcut multe drumuri de România-Spania (şi invers) în aceşti doi ani, dar de acum înainte vor pune şi Dublin pe lista de aeroporturi frecventate pentru că în câteva zile se vor muta în Irlanda. Ce frumos! Alice, să nu uiţi rochia de mireasă în Madrid, pentru că atunci când vom trece prin Irlanda trebuie neapărat să o ducem la Marea Nordului la o şedinţa foto :D
Dar să vă spunem și cum a cerut-o Eugen în căsătorie: se făcea că într-una din ocaziile în care se aflau în aeroport, Alice primeşte în dar un balon. Aproape nimic ciudat până când… balonul se sparge şi din el “răsare” un bileţel ce avea scris: “Vrei să fii soţia mea?” ?” E aşa frumos să vezi cum dragostea şi creativitatea se împletesc aşa de bine, nu-i așa?
Şi aşa a început viaţa lor împreună, iar noi suntem deosebit de încântaţi şi onoraţi că am putut lua parte la nunta lor :)
Vă îmbrățișăm cu drag,
Ade & Dida
ES:
Desde que llegamos al aeropuerto, en Madrid, y conocimos al aduanero más afable que habíamos visto alguna vez, comprendimos que los tres siguientes días que pasaríamos en Madrid serían extremadamente bellos. “¡¡¡Hola chicos!!! ¿Qué tal?” – nos dijo el aduanero sonriendo y contando chistes que parecía que nos conocíamos desde hace mucho tiempo. :D Cuando conocimos a Eugen la primera vez en el aeropuerto comprendimos que pasaríamos buenos momentos con ellos. Aunque estaba agobiado y muy emocionado, era agradable estar cerca de él porque sonreía mucho y se reía siempre. Y además, tenía acento de Transilvania, que a nosotros nos gusta tanto.
Igual de bien lo pasamos los días siguientes, en casa de la familia Grecu (nuestros anfitriones). Han puesto a nuestra disposición una planta entera de su casa y nos sentimos como si estuviésemos de vacaciones. Alrededor había plantaciones de olivos y había conejos. :D Al día siguiente conocimos a Alice; era tan alegre y sonreía todavía más que Eugen.
Alice y Eugen, dos jóvenes muy simpáticos, sinceros y afables, se conocieron hace cuatro años, por medio de una amiga común, y porque estaba convencida de que harían buena pareja, les presentó. Debido a que les separaba 3500 km (Eugen vivía en Rumanía) tuvieron que pasar 2 años para que oficialmente sean una pareja. Esta decisión la tomaron hace dos años en Bucarest cuando tuvieron la primera cita y comprendieron que… realmente, harían buena pareja… :)
Ha habido muchos viajes Rumanía – España (y viceversa) estos dos años, pero de ahora en adelante pondrán Dublín también en su lista de aeropuertos frecuentados porque dentro de poco se irán a vivir a Irlanda. ¡Qué bonito! Alice, no dejes tu vestido de novia en Madrid, porque cuando pasemos por Irlanda es obligatorio tener una sesión fotográfica en el Mar de Irlanda. :D
Debemos contarles cómo Eugen la pidió en matrimonio: una de esas veces que estaban en el aeropuerto, Alice recibe un globo como regalo. Hasta ahora no hay nada extraño hasta que… el globo estalla y de él sale un papelito con una nota: “¿Te quieres casar conmigo?”
Es tan hermoso ver como el amor y la creatividad combinan tan bien, ¿verdad?
Así empezaron la vida juntos, y nosotros estamos encantados y nos sentimos honrados por haber participado en su boda. :)
Un abrazo lleno de cariño,
Ade & Dida
View full post »
show 1 comment
Flavia I. - Fooaaaaarte frumoase imagini, gratie bineinteles fotografilor, dar mai ales mirilor! Lavinia, esti o printesa plina de gratie si-mi pari tare indragostita. M-am bucurat sa-ti vad si parintii. Transmite-le felicitarile mele!
Mi-a placut ca amandoi ati fost degajati si senini. Sunt convinsa ca ati avut o nunta superba si va sper sa ”rasfoiti” aceste imagini macar o data pe saptamana pentru ca sa va amintiti mai bine sentimentele de atunci.
Felicitari inca o data!