Andreea & Adi

In urmatoarele randuri voi creiona un portret al povestii noastre de dragoste care pentru mine a inceput intr-o zi, acum minunata, atunci obisnuita de toamna. Eram in fata facultatii de medicina de pe malul Begai cand privirea mi-a fost furata de o fata ce facu sa imi tresare inima. Un frumos ce nu-l mai intalnisem! Gingasia ochilor, zambetul larg si sincer, ce te facea sa zambesti chiar daca surprins nu stiai de ce, imprastiau fara ezitare energie in toate directiile, iar fetele celor care o vedeau parca se luminau indata. Asa arata si fata mea, un zambet, un tresalt si… o spranceana ridicata, asta ca semn ca in mintea mea sinapsele deja procesau un plan de a ajunge cel putin in preajma fetei ce imi facuse cat ai clipii ziua mai frumoasa. Si mai mare mi-a fost uimirea, cand dupa cateva intrebari puse colegilor potriviti, am aflat ca frecventam aceeasi biserica.

Au urmat cateva luni grele, iar ocazile de a o vedea putine, iremarcabile. Insa in sufletul meu, acolo in adanc, ea ramanea aceeasi floare rara careia ii lipsea un singur lucru, gradinarul potrivit. Tot vorbind de flori ajungem si in luna lui Martie cand primavara isi face loc aducandu-ne reimprospatare si speranta. Si iata-ma pe 8 Martie ca prin minune, fata in fata cu Andreea in mijlocul multor tineri. Emotiile-mi cresteau cand privirile ni s-au intalnit din nou si zambetele au inceput sa curga. Din acea seara am inceput sa vorbim. Cu cat trecea vremea, dorinta de a ne cunoaste mai bine crestea. Am dezvoltat o prietenie ce ne oferea amandurora liniste si singuranta. Noptile erau prea scurte pentru convorbirile care le purtam, mereu parca ar fi fost ultima data cand vorbeam. Insa cu timpul, tineri si nelinistiti cum eram pe atunci, ne-am croit alt drum, unul departe de celalalt.

In sufletul meu golul lasat de ea imi chinuia singuratatea, imi ravasea sistemul meu de „burlac veritabil”. Dupa un an petrecut in Germania, intors acasa, am cautat-o, am gasit-o, iar dragostea noastra a inflorit din nou facand loc unor simtaminte parca rupte din alta emisfera. Pe cat de surprinsi, pe atat de fericiti si impliniti ne simteam.

Dupa un an si jumatate parca rupt din rai, a trebuit sa plec iarasi in Germania. Acum ne desparteam mai puternici, mai plini de speranta, dar cu inimile deja topite de dorul ce va urma. Asa a si fost, un dor ce sapa adanci brazde in inimile noastre, ne taia cateodata respiratia. Saptamanile impreuna nu erau indeajuns pentru a ne potolii setea dragostei noastre.

Totul parca s-a schimbat, alinand durerea asteptarii de a fi impreuna, cand intr-o seara senina de vara, intr-un ambient romantic, am cerut-o de sotie. Acel DA suav, acei ochi sclipitori, putin umezi, mi-au readus in minte chipul fetei ce demult imi facuse o zi de toamna mai frumoasa. Saptamanile le-am numarat apoi cu o nerabdare imensa de a ne numi sot si sotie.
Cea a urmat, puteti savura mai departe.

Te iubesc Andreea mea!
                                Adi

Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi sa fotografiem nunta unor persone mai apropiate. Pana la Adi si Andreea nu am avut aceasta ocazie. Avem atatia prieteni dar din pacate nici unul nu da semne de casatorie inca. Cum a fost? Minunat, pentru ca ne-am aflat printre zeci de prieteni si cunoscuti care ne zambeau din toata inima la fotografii; amuzant, pentru ca toti ne-am simtit confortabil unul cu celalalt si am glumit pe seama oricarui lucru; emotionant, pentru ca am simtit toate momentele altfel decat pana acum. Ah! si da, putin stresant :)) N-am reusit sa inchid un ochi in noaptea de dinaintea nuntii. Si asta pentru ca stiam ca trebuie sa fac cele mai frumoase, reusite si memorabile fotografii in ziua urmatoare. Doar o data in viata se casatoreste amicul meu din copilarie :) Eu si Adi ne cunoastem de cand eram mici. Eram des unul la celalalt; jucam fotbal sau ne plimbam cu bicicleta :)

Daca inchid ochii, primul lucru legat de Adi care imi vine in minte e o imagine a noastra langa robinetul din curte, cu o perie in mana. Ne-am umplut gurile cu o gramada de guma turbo si apoi ne-am tatuat tot bratul. Apoi a trebuit sa mergem la o matusa si ne era atat de rusine cu tatuajele noastre incat ne-am petrecut o gramada de timp chinuindu-ne fara succes sa dam tatuajele jos :)

La el acasa, activitatea preferata era jucatul pe acoperisul blocului. Statea la etajul 10 si era asa de usor sa urci pe acoperis. A fost singurul acoperis de bloc pe care am fost vreodata. Cand eram bolnava uneori, tot la Adi acasa ajungeam… pentru injectii :)

Sunt multe amintiri frumoase legate de copilaria si adolescenta noastra, pe care le pastrez intr-o cutiuta a inimii mele. Intre timp am crescut si ne-am asezat fiecare la casa noastra. Adi si-a gasit jumatatea perfecta in una dintre cele mai frumoase si finute fete pe care le cunosc. Si ca sa fie totul perfect pentru domnul doctor cardiolog, aleasa inimii lui e si ea medic.

Nunta lor a fost atat de bine si de frumos organizata! Va las cu fotografiile si va dau mai multe detalii pe parcurs. Pentru cei cu conexiune de internet mai slaba, fiindca sunt destul de multe fotografii, aveti putina rabdare pana se incarca toate :)

Pregatirea Andreei a avut loc la Pensiunea Valery 3 din Timisoara. Cand am vazut-o pentru prima data imbracata in rochita de mireasa am inteles de ce a mers tocmai in Viena dupa ea. Era o rochie atat de finuta, simpla si delicata… pur si simplu perfecta pentru ea. Zambetul larg de pe fata mea spunea ca era una din cele mai frumoase mirese pe care le-am vazut vreodata.

Pentru sedinta foto, le-am “imprumutat” locul unde am facut si noi fotografiile in ziua nuntii noastre si care a ramas special. Cred ca a fost cea mai buna alegere pe care am facut-o, pentru ca locul li s-a potrivit perfect.

Am fost intrebati zilele trecute care a fost cea mai frumoasa nunta la care am fost vreodata ca si fotografi. Chiar daca fiecare nunta e deosebita si are farmecul ei, pentru noi, nunta celor doi – Adi si Andreea, ramane speciala. Si acum ca am vazut si fotografiile, ramanem la acelasi raspuns, poate si mai hotarat :)

Urmeaza in zilele urmatoare sesiunea foto de dupa nunta care a avut loc in Paris <3