A fost odata ca niciodata… intr-o tara de pe Batranul Continent, o printesa. Bineinteles ca era deosebita, de-asta era printesa:P Ceea ce era totusi special la ea era linistea. Spre deosebire de alte fete sau printese de varsta ei, aceasta avea o liniste si o noblete ce o invesmantau mai frumos decat orice vestimentatie. Iar stralucirea tacuta a acestei calitati o innobila si mai mult.
In aceeasi tara, undeva mai spre miazazi, traia, singur si cutreierat de gandurile lui un broscoi… Nu, sigur ca nu era chiar un broscoi, dupa cum e sigur ca aceasta nu este clasica poveste cu printesa care saruta un broscoi si-l transforma in print. Din fericire, realitatea e mai frumoasa si mai provocatoare decat basmele. Ii spunem broscoi, pentru ca desi era un om tanar, era mereu imbufnat, oracaia de cate ori avea ocazia sa sesizeze ceva in neregula, era trist, era singur, era impacat. Doar gandurile ii mai treceau pragul si numai ele cutreierau dincolo de ferestrele imaginatiei, catre locuri laminate de maretia faptelor concretizate in traire si spre taramuri pe unde inteligenta si gandirea se mai plimba inca de mana pe fata Pamantului. Inchis in lacustra existenta, acest broscoi nu facea nimic altceva decat sa caute… raspunsuri, dileme, tri-leme, mistere, idei. citeste mai mult
