Daca toate povestile de iubire incep cu “Ne-am intalnit privirile si.. WOW! s-a aprins scanteia!”, la noi n-a fost chiar asa :) Ne-am vazut la biserica unde merg eu, in Targu-Mures, unde venise cu prietena ei cea mai buna, Alexandra, de alftel prietena si cu mine. A doua zi am iesit in oras cu mai multi tineri si cu ocazia aceasta am reusit sa stam mai mult de vorba. Nu simteam nimic special in legatura cu ea, dar totusi ceva ma facea sa ma invart in jurul ei, sa glumesc si… parca voiam sa o cunosc mai bine. Ea credea ca Alexandra era fata pe care o placeam si stiind ca sentimentul (din partea Alexandrei) nu era reciproc, incerca sa “imi tina de urat” ca nu cumva sa sufar din cauza asta :))
Asa a inceput joaca. Spun joaca, pentru ca nici unul din noi nu vedea ceva mai mult de atat. Ea s-a intors la Cluj, unde studia asa ca am tinut legatura prin mesaje cateva zile, dar fara sa ne auzim la telefon. Cand am intrebat-o daca pot sa o sun, mi-a spus ca ar vrea sa luam lucrurile usor si ca ar fi frumos ca deocamdata sa ramanem la stadiul de “mesaje”. Eu glumind, i-am spus ca planurile mele sunt altele: “…azi vorbim la telefon, maine esti prietena mea si duminica te cer de sotie!” Am ras amandoi crezand ca e o gluma, dar am sunat-o :) La telefon, printre altele, ea dorind sa imi intoarca gluma, m-a intrebat daca nu am cumva drum prin Cluj, iar eu am intrebat-o “vrei sa am?” la care ea razand, a zis “da”… Si mie doar atat mi-a trebuit! :)) M-am uitat la ce ora am autobuz si in jumatate de ora eram in drum spre ea. M-a asteptat, ne-am imbratisat timid, am ras si am petrecut impreuna una din cele mai frumoase seri!
Au urmat cateva zile minunate, traite printre drumurile Mures – Cluj si invers. La exact 6 zile de la prima intalnire, am vrut sa-i fac o surpriza frumoasa si am dus-o pe un deal in apropierea orasului meu. Ne-am plimbat, am povestit, am ras dar apoi am trecut la lucrurile serioase: mi-am dat seama ca sunt prea deosebite momentele petrecute cu ea si m-am intrebat: “De ce sa nu continue fericirea noastra o viata intreaga?”. Si fara sa stau prea mult pe ganduri, am ingenunchiat in fata ei si am intrebat-o: “Vrei sa fi sotia mea?”… M-a intrebat daca vorbesc serios… “Atunci si raspunsul meu e DA!”
Si de abia acum povestea cu adevarat frumoasa a inceput…
Flavian
Am fost asa de surprinsi sa auzim povestea lor :) E prima oara cand cunoastem un baiat atat de hotarat incat sa faca o cerere in casatorie dupa doar cateva zile :) Bravo Flavian! :) A fost o nunta emotionanta dar cat se poate de haioasa. Alina si Flavian au fost inconjurati de prieteni care au stiut sa faca atmosfera asa incat fiecare sa se simta bine la nunta :) Si acum ne amuzam cand ne amintim de ‘bataia’ cu frisca :)) Chiar nu stim cum am scapat intregi de acolo, la cata frisca zbura in jurul nostru :)) Totul a fost plin de veselie si iubire – dovada perechea de prichindei de la final; fetita aceea cand va creste sigur va fi o persoana hotarata, ca si Flavian) :)) Chiar daca a plouat aproape toata ziua, a fost o zi perfecta. Alina cu Flavian au fost atat de relaxati si de naturali, veseli si fara griji! A fost asa placut sa stai in jurul lor. Oh, de s-ar bucura toti mirii de ziua nuntii lor asa cum au facut-o ei, ar fi perfect! :) Va lasam cu fotografiile care speram sa va placa si sa va faca sa zambiti :)
Cu drag,
Adelin & Dida
