Noaptea din 15 octombrie 2011 este una pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata deoarece atunci am vazut pentru prima data persoana care astazi stie doar dintr-o privire sa ma faca sa zambesc, sa rad si a uit de orice problema. Era ora 2:00 dimineata; trenul accelerat din directia Timisoara trebuia sa soseasca in gara Vatra Dornei, iar cu el, doua fete – Elisa si Cristina. Pe Cristina nu o cunosteam iar despre Elisa auzisem ca e fitoasa :))
Coborand din tren, la o prima intrebare Elisa mi-a raspuns cu o gluma; asta mi-a atras atentia pentru ca facea din o necunoscuta o persoana interesanta si amuzanta. Dimineata urmatoare a fost una grea pentru mine… dupa ce o ajutasem la bagaje noaptea precedenta, Elisa nu m-a mai bagat deloc in seama si asta era ceva ce imi ranea sufletul si orgoliul. Cautand subiecte de conversatie am observat ca are acelasi model de telefon ca si mine si atunci m-am oferit sa ii actualizez softul. De aici au inceput alte discutii… care nu vroiam sa se mai termine.
Timpul era scurt si imi doream un singur lucru – un numar de telefon, un ID de chat sau de facebook; macar asa stiam ca am o mica sansa de a cuceri inima aceste fete care, desi o straina pentru mine, era de acum atat de prezenta in gandurile mele… Si le-am primit, pe toate :P Au urmat convorbiri telefonice, pe internet si chiar prin scrisori. Au fost zile in care ma uitam la pozele putine pe care le aveam de la ea si speram ca intr-o zi, nu prea indepartata, voi putea sa o numesc cu mandrie prietena mea. Frumusetea exterioara a fost ceea ce m-a atras prima data la ea, dar timpul petrecut cu ea mi-a aratat ca aceasta este inferioara frumusetii caracterului ei.
Dupa aproape 2 luni, ne-am reintalnit la Brasov, orasul in care a acceptat sa fie mai mult decat o simpla prietena. Ma simteam in al noualea cer! Aceea fata draguta, zambitoare, gata oricand sa te ajute atunci cand ai o problema, uneori chiar fitoasa :P – ma tinea de mana :) Pozele cu ea au inceput de atunci sa imi umple telefonul; imi placea sa ma laud tuturor cu frumoasa mea iubita. Stiam ca distanta dintre noi este mare si ca va fi greu, dar ne-am promis ca nu vom lasa sa treaca mai mult de 2 saptamani fara sa ne vedem. Asa se face ca o data pe luna eu mergeam in Timisoara si Elisa venea in Cluj.
Trecuse mai mult de un an de cand Elisa era prezenta in fiecare secunda din viata mea; nu puteam sa imi imaginez viata fara ea si am hotarat sa o cer in casatorie. Nu am crezut ca va fi atat de complicat sa gasesc ideea care sa surprinda o Elisa inteligenta, perfectionisata si mereu gata sa te surprinda si ea pe tine. 25 octombrie 2012 – pe cand luam masa in oras alaturi de doi prieteni apropiati, care erau si ei intr-o relatie ca si noi, are loc urmatorul dialog:
M: Elisa, in seara asta G o cere in casatorie pe D! (ii soptesc la ureche)
E: Waaa, ce taree :D
M: Si ne-a rugat pe noi sa il ajutam, el va sta cu ea tot timpul; ne-a dat bani, putem sa cumparam ce vrem noi (Elisa se uita la G si zambeste, ii zambeste si el)
E: Supeeer, abia astept! :) :) :)
M: Numai ca totul trebuie sa se intample pe Feleac, unde au ei un loc special, dar vorbim mai incolo mai multe.
E: Ok! :)
Pe inserate am luat-o pe Elisa de acasa si am mers la cumparaturi.
M: Eu m-am gandit sa luam multe lumanari, un buchet de flori si sampanie
E: Asa sec? cati bani avem? trebuie sa facem ceva super tare!
M: Avem bani, nu conteaza…
E: Ok, pot sa iau ce vreau eu?
M: Da…. :)
Cand am vazut-o pe Elisa atat de entuziasmata, nota de plata nu a mai contat. Am mers la locul stabilit; era noapte iar cerul era plin de stele si de sus, de pe Feleac vedeam tot orasul luminat, parca mai frumos ca niciodata. Am inceput sa pregatim surpriza; Elisa vroia ca totul sa iasa perfect, eu ma abtineam cu greu sa nu rad…
M: ma duc sa il sun pe G
E: Du-te! :)
Am mers la masina, am luat buchetul de flori si fara sa ma simta m-am apropiat de ea…
M: Iubita mea, G & D nu mai vin!
E: Cum sa nu mai vina? imediat ajung!
M: Nu vin, Elisa! Crede-ma… nu pentru D ai pregatit totul aici…
E: Cum sa nu? Da’ pentru cine?
M: Pentru tine :)
E: Nu, nuu… nu cred!!!!!
I-am luat mainile intr-ale mele… A inceput sa planga, tremura, zambea… si a spus cel mai frumos “Da!” de pana atunci!
Marius
Am lacrimat cand le-am citit povestea, e prima data cand aud cum a fost ceruta Elisa in casatorie :) As fi descris-o pe Elisa exact asa cum o face si Marius, finuta si frumoasa, in exterior dar si in inima :) E persoana pe care am fotografiat-o cel mai des si nu as fi pierdut nici nunta ei pentru nimic :)
Dragilor, avem incredere ca veti fi fericiti, pentru ca ne-ati aratat asta din plin in ziua nuntii :) Va dorim din toata inima o vesnicie impreuna :)
Cu drag,
Dida
