Masthead header

Tags: trash the dress

Ben & Denisa {After Wedding}

Sesiune foto dupa nunta in Normandia, Franta

Normandia e un taram fermecat pentru mine, unul din cele mai frumoase locuri in care am fost vreodata. Am stat 3 zile acolo, suficient ca sa ma indragostesc si sa vreau inapoi. E locul in care m-as muta definitiv, azi :) Aceasta e prima sedinta foto dupa nunta cu Ben si Denisa, din… nici nu mai stiu cate au fost si cate vor urma :)) Au fost din nou cateva zile in care am ras cu lacrimi, ne-am distrat si am facut nazbatii:)) Incep cu pozele mai amuzante. Ben era pus pe sotii in dimineata cand am inceput sa facem fotografii si cauta prin curte orice ciudatenie care ne-ar putea ajuta la poze. A carat-o pe Denisa pe roaba pana a scapat-o pe jos, a dat mancare caprelor, a incercat – fara succes, sa stea intr-un picior pe un stalp instabil :)) Apoi ne-am facut copii seriosi, dupa cum veti vedea in fotografii. Urmeaza si altele zilele urmatoare, pe alte taramuri fermecate :P

Cu drag si dor,
Dida

Fotograf de Nunta | AD Passion Photography {Vintage Photography and More}

View full post »

Andreea & Vio

{After Wedding} - Sesiune foto după nuntă pe Transfăgărășan

View full post »

Andreea & Vio

Fotografie de Nuntă în Moeciu, Brașov

Povestea de dragoste a lui Viorel şi Andreea s-a născut treptat. A început de la un batic roşu pe care Andreea îl purta la gât într-o excursie la Straja şi pe care i l-a împrumutat lui Vio, după lungi insistenţe. A fost o metodă de abordare care se vede că a dat roade :) dacă nu era baticul sigur găsea Vio o altă metodă :) După un timp, Andreea a intrat la facultate în Craiova şi întâmplarea face că s-au nimerit în acelaşi grup de prieteni. S-au îndrăgostit, iar povestea a continuat frumos mai departe, până când Vio s-a hotărât că a venit momentul pentru marea întrebare. Şi cât de inventiv a fost! Fiţi atenţi: Un banner imens agăţat sus la 40 metri înălţime pe un pod, pe care scria “Mărită-te cu mine!”; asta a convins-o pe Andreea să spună “Da!”. Dar asta nu a fost tot. La locul spre care se îndreptau cu acea ocazie (de altfel un loc memorabil pentru ei, pentru că acolo a început prietenia lor) era o masă cu lumânări aşezate în formă de inimă iar în mijlocul ei, trei obiecte de mare preţ, aşa cum le numea Vio: “Pentru a fi o adevărată prinţesă, ai nevoie de 3 lucruri: un sceptru (Biblia), o coroană, şi un inel”. De aceste surprize frumoase nu e responsabil doar el ci şi prietenii lor minunaţi care l-au ajutat întreaga zi. Aşa că, pentru a fi nişte adevăraţi prinţi în ziua nunții, aveau nevoie de locul lor preferat (Moeciu), hainele de nuntă, prietenii cei mai buni şi doi fotografi de treabă :D (care se consideră norocoşi că au participat la nunta lor).

Iar nunta a ţinut 3 zile; începând de vineri, 50 de prieteni au venit ca într-o mini vacanţă la nunta lor, iar centrul Adventist Moeciu s-a umplut de voie bună. N-am putut lipsi nici noi. A fost o zi excelentă, emoţionantă, plină de râsete dar şi de lacrimi de bucurie şi nostalgie – Vio, să nu ne pui să ştergem poza în care plângi! :). Iar ei doi, au fost aşa de relaxaţi! Atât de relaxaţi încât la şedinţa foto când mai era doar o oră până la ceremonie, Andreea ne-a poftit la o shaworma!

A fost o plăcere să ne petrecem timpul împreună cu ei. Au ştiut să se bucure din plin de ziua nunții lor şi îi felicităm pentru asta!
În curând veţi vedea şi fotografiile de la şedinţa foto de după nuntă :)

View full post »

Lavinia & Mihai

Sesiune foto după nuntă la Cetatea Neamțului

View full post »

Alice & Eugen

Fotografie de Nuntă în Madrid, Spania

Incă de când am păşit în aeroportul din Madrid şi am dat de cel mai prietenos vameş pe care l-am întâlnit vreodată, am realizat că următoarele 3 zile pe care le vom petrece în Madrid vor fi extrem frumoase. “Hola chicos!!! Que tal?” – ne-a spus vameşul râzând şi glumind cu noi de parcă eram nişte cunoştinţe mai vechi de-ale lui :) Iar când l-am văzut pe Eugen prima dată în aeroport am ştiut că ne vom simţi bine lângă ei. Chiar dacă era stresat şi foarte emoţionat, era plăcut să stai în preajma lui – zâmbea mult şi râdea mereu. Şi în plus, avea şi un accent ardelenesc care nouă ne suna atât de bine! La fel de bine ne-am simţit şi următoarele zile, la familia Grecu (gazda noastră). Ne-a pus la dispoziţie tot etajul casei lor aşa că ne-am simţit ca în vacanţă acolo, înconjuraţi de livezi de măslini şi iepuraşi :) Abia a doua zi am cunoscut-o şi pe Alice; era atât de bine dispusă şi zâmbea chiar mai mult decât Eugen.

Alice și Eugen, doi tineri simpatici, deschişi şi prietenoşi, s-au cunoscut acum patru ani, prin intermediul unei prietene comune, care convinsă că le-ar sta bine împreună, le-a făcut cunoştinţă. Pentru că îi despărţeau 3500 km (Eugen locuia în România) le-au trebuit 2 ani ca să se declare oficial un cuplu. Pasul acesta l-au făcut acum 2 ani când s-au întâlnit pentru prima dată în Bucureşti şi au realizat că… într-adevăr, le-ar sta bine împreună ) …

Au făcut multe drumuri de România-Spania (şi invers) în aceşti doi ani, dar de acum înainte vor pune şi Dublin pe lista de aeroporturi frecventate pentru că în câteva zile se vor muta în Irlanda. Ce frumos! Alice, să nu uiţi rochia de mireasă în Madrid, pentru că atunci când vom trece prin Irlanda trebuie neapărat să o ducem la Marea Nordului la o şedinţa foto :D

Dar să vă spunem și cum a cerut-o Eugen în căsătorie: se făcea că într-una din ocaziile în care se aflau în aeroport, Alice primeşte în dar un balon. Aproape nimic ciudat până când… balonul se sparge şi din el “răsare” un bileţel ce avea scris: “Vrei să fii soţia mea?” ?” E aşa frumos să vezi cum dragostea şi creativitatea se împletesc aşa de bine, nu-i așa?

Şi aşa a început viaţa lor împreună, iar noi suntem deosebit de încântaţi şi onoraţi că am putut lua parte la nunta lor :)

Vă îmbrățișăm cu drag,
Ade & Dida

 

ES:

Desde que llegamos al aeropuerto, en Madrid, y conocimos al aduanero más afable que habíamos visto alguna vez, comprendimos que los tres siguientes días que pasaríamos en Madrid serían extremadamente bellos. “¡¡¡Hola chicos!!! ¿Qué tal?” – nos dijo el aduanero sonriendo y contando chistes que parecía que nos conocíamos desde hace mucho tiempo. :D Cuando conocimos a Eugen la primera vez en el aeropuerto comprendimos que pasaríamos buenos momentos con ellos. Aunque estaba agobiado y muy emocionado, era agradable estar cerca de él porque sonreía mucho y se reía siempre. Y además, tenía acento de Transilvania, que a nosotros nos gusta tanto.

Igual de bien lo pasamos los días siguientes, en casa de la familia Grecu (nuestros anfitriones). Han puesto a nuestra disposición una planta entera de su casa y nos sentimos como si estuviésemos de vacaciones. Alrededor había plantaciones de olivos y había conejos. :D Al día siguiente conocimos a Alice; era tan alegre y sonreía todavía más que Eugen.

Alice y Eugen, dos jóvenes muy simpáticos, sinceros y afables, se conocieron hace cuatro años, por medio de una amiga común, y porque estaba convencida de que harían buena pareja, les presentó. Debido a que les separaba 3500 km (Eugen vivía en Rumanía) tuvieron que pasar 2 años para que oficialmente sean una pareja. Esta decisión la tomaron hace dos años en Bucarest cuando tuvieron la primera cita y comprendieron que… realmente, harían buena pareja… :)
Ha habido muchos viajes Rumanía – España (y viceversa) estos dos años, pero de ahora en adelante pondrán Dublín también en su lista de aeropuertos frecuentados porque dentro de poco se irán a vivir a Irlanda. ¡Qué bonito! Alice, no dejes tu vestido de novia en Madrid, porque cuando pasemos por Irlanda es obligatorio tener una sesión fotográfica en el Mar de Irlanda. :D

Debemos contarles cómo Eugen la pidió en matrimonio: una de esas veces que estaban en el aeropuerto, Alice recibe un globo como regalo. Hasta ahora no hay nada extraño hasta que… el globo estalla y de él sale un papelito con una nota: “¿Te quieres casar conmigo?”
Es tan hermoso ver como el amor y la creatividad combinan tan bien, ¿verdad?

Así empezaron la vida juntos, y nosotros estamos encantados y nos sentimos honrados por haber participado en su boda. :)

Un abrazo lleno de cariño,
Ade & Dida

 

View full post »

F a c e b o o k
A b o n a r e
R e c o m a n d a r i